Alaturi de alte opt planete, o multime de sateliti si mii de mici planete, miliarde de comete si meteoriti, ba chiar si praf interplanetar care circula in jurul unei stele centrale care se numeste Soare, Venus este un membru al unui ansamblu care se numeste Sistemul Solar. Se intinde, in spatiu, peste 25 000 milioane de kilometri.

Sistemul nostru solar a fost privit candva drept partea centrala si cea mai mare a Universului. Astazi stim ca el este doar o mica parte in comparatie cu restul Universului.

Imagine generala a Sistemului solar cu pozitia lui Venus

Venus apartine grupului de planete (de la Mercur la Saturn) care sunt stralucitoare si se observa usor cu ochiul liber.

Un comparatie cu Soarele, Venus si celelalte planete sunt relativ reci si vizibile doar prin reflexia luminii solare. Pentru observatorii de pe Pamant, Venus si Mercur arata faze asemanatoare celor lunare pentru ca orbitele lor se afla in interiorul orbitei Pamantului. Acesta este si motivul pentru care Venus si Mercur sunt numite si planete inferioare. Spre deosebire de acestea, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun se afla in afara orbitei terestre. Ele mai sunt numite si planete superioare. Cu exceptia lui Venus, toate planetele se rotesc de la vest la est. Cu cele 243 de zile ale rotatie sale, Venus are cea mai lunga perioada de rotatie; cea mai mica este a lui Jupiter, de 9 ore si 55 de minute.

Mercur, Venus, Pamant si Marte sunt numite planete terestre sau telurice (asemanatoare cu Pamantul). Ele au suprafete solide, sunt sfere de roca, cu nucleu de fier si sunt cam de aceeasi marime, avand o densitate mare (4000-5000 kg/m³); densitatea apei este 1000 kg/m³). In afara de forma similara, planetele terestre au si putini sateliti sau chiar deloc si toate se rotesc cu perioada de o zi sau mai lunga. Cu exceptia lui Venus, atmosferele celorlalte sunt mai putin dense decat cele ale lui Jupiter. Marte, cea mai indepartatea planeta telurica, este doar la jumatate distanta de Soare fata de cea la care se afla Pamantul. Planetele, de la Jupiter pana la Neptun, sunt numite planete joviene sau planete gigante. Ele difera mult fata de cele terestre. Sunt mult mai mari decat Pamantul, atat ca raza cat si ca masa. Cea mai mica are aproape de patru ori raza Pamantului si de 40 de ori masa sa. Densitatea planetelor gigante este de 1000-2000 kg/m³, iar cea mai mare parte a compozitiei lor este lichida. Multe poseda familii bogate de sateliti. De fapt, Jupiter si Saturn cu satelitii lor sunt aproape niste sisteme solare in miniatura.

Planetele joviene

Orbite

Vitezele orbitale ale planetelor variaza de la 48 km/s pentru Mercur la 5 km/s pentru Pluto. Viteza orbitala medie a lui Venus este 35,02 km/s. Orbitele tuturor planetelor raman aproape de planul eclipticii. Orbita lui Pluto este inclinata cu 17° 09', avand cea mai mare inclinare. Cu toate ca orbitele planetelor sunt eliptice, multe din ele sunt aproape circulare, cu exceptia lui Mercur si Pluto. Mercur are cea mai scurta perioada de revolutie (88 zile) iar Pluto – pe cea mai lunga (248 ani).

Pe baza observatiilor orbitei lui Marte facute de astronomul danez Tycho Brahe, astronomul german Johannes Kepler a stabilit si publicat, la inceputul secolului XVII, trei legi ale miscarilor planetare. Ele au fost cele care au deschis drumul astronomiei moderne, alaturi de inventarea telescopului de catre Galileo Galilei si utilizarea sa pentru observatii si cercetari astronomice.
 
 

Daca doriti sa aflati mai multe detalii, consultati fisa extinsa.