Tranzitul lui Venus ne da posibilitatea sa vedem cum putem detecta planete extrasolare observand tranzituri, cu alte cuvinte cum putem detecta planete care orbiteaza in jurul altor stele decat Soarele.

Intr-adevear, desi cea mai simpla metoda de detectare a unei planete din jurul unei stele ar fi sa se faca o fotografie, acest lucru este foarte greu de realizat deoarece steaua este de un miliard de ori mai stralucitoare decat planeta si il orbeste pe observator.

Din aceasta cauza trebuie folosite metode de abordare indirecte, cea mai reusita de pana acum fiind cautarea prin masurarea vitezei radiale. Ea se bazeaza pe faptul ca orbitand steaua gazda, planeta induce si ea o miscare minuscula a stelei. Aceasta miscare periodica poate fi masurata prin inregistrarea vitezei radiale a stelei in functie de timp.

Metoda variatiilor vitezei radiale a facut posibila detectarea a 103 sisteme planetare in care se afla 118 planete. Extrapolata la intreaga galaxie, ar insemna ca exista cel putin 7 miliarde de planete extrasolare.

Aceasta metoda nu poate detecta insa planete de tipul Pamantului, deoarece amplitudinea exercitata asupra Soarelui de catre Pamant este mult peste posibilitatile tehnice.

O metoda mai promitatoare este prin urmare metoda tranzitului. O planeta poate intuneca usor si temporar o stea in jurul careia orbiteaza (tranzit). Aceasta corespunde tranzitului lui Venus prin fata Soarelui. Aceasta picatura de luminozitate reprezinta 1% pentru o planeta gigant ca Jupiter si 0,01% pentru o planeta de dimensiunile Pamantului, nereprezentand o problema pentru tehnologiile actuale.

S-a aratat ca doua exoplanete (HD 209458 b si OGLE-TR-56 B) produc un tranzit. Prima a fost chiar detectata de un astronom amator. Totusi, ambele sunt planete gigant, iar vanatoarea continua pentru gasirea unor planete de tipul Pamantului.

Doriti sa aflati mai multe?

Acest subiect este discutat intr-un mod mai detaliat in Fisa extinsa.