Venus – cea de a doua planeta
a sistemului solar
Planeta Venus este
cea de a doua planeta in ordinea departarii de Soare (108 milioane de kilometri sau 0,72 UA)
si cel mai
apropiat vecin planetar al nostru. Parcurge un tur
in jurul Soarelui in aproximativ 225 de zile. Rotatia sa retrograda
de 243 de zile inseamna ca planeta se roteste de la est spre vest, si nu de la vest spre est, asa
cum face Pamantul. In consecinta,
pe Venus Soarele (desi invizibil prin nori) rasare
la vest si apune la est. Aceasta rotatie inceata retrograda conduce la o zi solara venusiana,
care dureaza 117 zile terestre. Ca si Mercur, Venus nu
are un satelit natural cunoscut,
deci ii putem masura masa cu precizie numai cand o nava spatiala
trece pe langa ea sau o orbiteaza. Masa lui Venus s-a dovedit a fi de 0,82 din cea a Pamantului, adica de 4,9 x 1024
kg.
Numita dupa
zeita romana a dragostei si a frumusetii, este
unul dintre cele mai frumoase
obiecte de pe cer. Vazuta de pe Pamnt,
ea poate depasi ca stralucire toate corpurile ceresti cu exceptia Soarelui si a Lunii. Este a treia planeta
ca luminozitate, iar lumina sa
slaba poat crea umbre ale obiectelor pe sol noaptea. La cea mai mare luminozitate a sa, Venus poate
fi vazuta pe cerul din timpul
zilei.
Secera lui
Venus
O anecdota din secolul 19, spusa de astronomul francez François Arago relateaza cum Napoleon a participat la o petrecere data la
amiaza in onoarea sa. La sosire el a fost ignorat de gazde, deoarece acestia se uitau sus pe cer.
A intrebat furios de ce i se arata
atata lipsa de respect si a fost uimit
sa auda ca gazdele, desi era miezul zilei, se uitau dupa o stea
pe care o atribuiau cuceritorului Italiei. Dupa ce
Napoleon a vazut punctul stralucitor cu ochii sai, a fost foarte
impresionat de dedicatie.
Friedrich:
Mann und Frau betrachten den
Mond
Babilonienii au inregsitrat pentru prima data aparitia lui Venus cu aproape 4000 de ani in urma. Ca o planeta inferioara, ea pare sa
oscileze in jurul Soarelui si nu
este vazuta niciodata la mai mult de 48 de grade de o parte sau de alta a acestuia.
In consecinta ei credeau ca Venus este
alcatuita din doua corpuri separate – o stea de dimineata care rasare chiar inaintea Soarelui si o stea
de seara care apune chiar dupa Soare.
Vechii greci numeau steaua
de dimineata Phosphorus iar
steaua de seara Hesperus.
Aproximativ in anul 500 d. Hr. filozoful
grec Pitagora a recunoscut ca cele doua “stele” erau de fapt unul si
acelasi corp.
Venus, Luceafar de seara
Exista trei cauze ale marii luminozitati a lui Venus. Doua dintre
ele – apropierea sa de Pamant,
care poate fi de numai 40 de milioane de kilometri si diametrul
sau relativ mare (12.104 kilometri), care este doar putin mai
mic decat diametrul Pamantului (cu aproximativ 5 procente) – fac din Venus un obiect adecvat pentru studiul astronomic. Dar cea de-a treia cauza da
multa bataie de cap astronomilor – planeta este acoperita
de un strat dens, compact de nori.
Norii lui
Venus vazuti de MARINER 10
Aceasta patura de nori impiedica orice incercare de a vedea suprafata planetei prin telescoapele optice. Astronomul italian Galileo Galilei a fost primul care l-a observat pe Venus prin telescop.
El a descoperit ca ea prezinta faze similare cu
ale Lunii si ca isi schimba dimensiunea
aparenta pe parcursul unui ciclu care se repeta continuu. Astfel, el s-a convins ca Venus se roteste in jurul Soarelui. In acest fel el si-a dat
seama ca Soarele este centrul
de rotatie al tuturor planetelor si ca modelul universului al lui Copernic este
corect.
Secventa de fotografii
ale fazelor lui Venus
Chiar si in cele
mai favorabile conditii de observatie, Venus nu pare sa ne impresioneze, fiind aproape lipsita
de ceva special ce ar putea fi
detectat de vreun telescop. Cele cateva lucururi
observabile sunt alcatuite din diferente mici de culoare, dupa cum se arata in fotografia neobisnuita facuta la
Norii lui
Venus, in lumina ultravioleta
Singura modalitate
de a penetra invelisul atmosferic compact de nori este de a emite
unde radar catre suprafata sa sau
de a trimite o nava spatiala pe suprafata
venusiana. Primele investigatii radar de la sol au fost
facute la mijlocul anilor 1970, cu antena gigantica de 310 metri de la Arecibo, din Puerto Rico, cu o rezolutie
de 12 cm. Mai tarziu, navele
spatiale americane si rusesti au inconjurat
planeta si nu numai ca i-au
scanat suprafata cu detectori radar, radio, ultraviolet si
in infrarosu, dar unii dintre acestia
au ajuns pe suprafata interzisa pentru a transmite prin radio informatii despre conditiile atmosferice si de suprafata.
Harta radar facuta
la observatorul Arecibo
Astronomii vorbesc de Venus ca de o planeta sora a Pamantului, deoarece amandoua sunt asemanatoare ca dimensiune, masa, densitate si volum. Ambele s-au format aproximativ in acelasi timp si s-au condensat
din aceeasi nebuloasa.
In consecinta, inca
inainte de 1961, multi oameni
presupuneau ca Venus ar putea fi asemanatoare
Pamantului si ca ar putea avea
forme de viata pe suprafata sa.
Peisaj romantic pe Venus
Totusi, in ultimii cativa ani, oamenii de stiinta au descoperit ca Venus difera mult de Pamant. Nu are oaceane si este inconjurata de o atmosfera densa, alcatuita in principal din dioxid
de carbon, fara vapori de apa. Norii sai sunt alcatuiti din picaturi de acid
sulfuric. La suprafata, presiunea
atmosferica este
de 92 de ori mai mare decat a Pamantului la nivelul marii si
este parjolita de o temperatura de aproximativ 482 de
grade Celsius.
Aceasta temperatura inalta se datoreaza in primul rand unui efect de sera. Lumina solara
trece prin atmosfera pentru a incalzi suprafata
planetei. Caldura este radiata,
dar este captata de atmosfera densa si nu
este lasata sa evadeze in spatiu.
Acest lucru face ca Venus sa fie mai
fierbinte decat Mercur. Deoarece Venus este atat
de fierbinte, este foarte putin probabil
ca vreo forma de viata sa se fi format acolo.
Date fizice / Statisticile planetei
Distanta medie
fata de Soare (km) 108,200.000
Perioada orbitala
(zile) 224,701
Inclinatia orbitala
(grade) 3,394
Excentricitatea orbitala
0,0068
Inclinarea axei
(grade) 177,36
Perioada de rotatie
(zile) 243,02
Raza ecuatoriala
(km) 6051,8
Masa (kg) 4,689
x 1024
Masa (Pamantul
= 1) 0,181476
Densitatea medie
5,25 g/cm3
Albedo geometric vizual 0,65
Magnitudinea (Vo) -4,4
Temperatura medie
la suprafata 482°C
Presiunea atmosferica
(
Compozitia atmosferica:
- Dioxid
de carbon: 96%
- Azot:
3+%
- Urme
de: dioxid de sulf, vapori de apa,monoxid
de carbon, argon, heliu, neon, clorura
de hidrogen, fluorura de hidrogen
Vezi Fisa scurta corespunzatoare.